Tolba şi arcul cu sǎgeți
Se povestește că atunci când Ştefan cel Mare era copilandru se dusese vestea că undeva, într-o peşteră din Munţii Neamţului, în mijlocul codrilor numiţi ai Strihanului, ar fi ascuns din vremuri străvechi un arc cu săgeţi vrăjite. Despre acel arc oamenii povesteau că fusese anume lăsat acolo de un viteaz care se adăpostise în acea peşteră când fusese împresurat de o întreagă armată de tătari.
Iar viteazul nu fusese altul decât acela care avea să conducă mai tȃrziu o frumoasă ţară – Moldova. Atâta se mai ştie, adăugau bătrânii, clătinȃndu-si bărbile, că numai „flăcăul fără pereche ȋn lume”, dacă ar putea pune stăpânire pe arc, ar putea să domnească peste Moldova ȋn așa fel ȋncât nimeni n-ar mai reusi să ȋncalce hotarul fără a-și primi pedeapsa. Numai că peştera din codrii Strihanului a ajuns, urmau ei, în puterea unui urs de o sălbăticie neînchipuită, care i-a invins pe toţi cei care s-au apropiat de acele locuri şi de atunci nimeni nu a mai avut curajul să il înfrunte pe urs.
– Ba eu aş cuteza, a zis Ştefan aflând aceasta. Mă voi duce să găsesc ursul, să ȋl dobor și să cȃștig arcul!
Apoi, cu toată ȋmpotrivirea celor din preajmă, băiatul a început să se pregătească. Apucă bata cea mai tare, încălecă pe un cal, cel mai iute. Puse câteva de-ale gurii într-o desagă și porni la drum. Urcă spre Munţii Neamţului, spre pădurea Strihanului şi după o cale lungă, ajunse la peşteră și legă calul de un trunchi de copac. În peşteră, agăţate de un stei, se vedeau tolba şi arcul. Ştefan întinse mâna…
Atunci, dintr-un colț, de nu ştiu unde, se auzi un mormăit cumplit. O singură zvâcnire de spaimă îl străpunse pe Stefan. Numai una… ca fulgerul se rasuci spre fiară. Ridică bȃta şi lovi… ca trăznetul lovi…Orb de durere, ursul se prăvăli. În clipa aceea Ştefan prinse în mâna arcul, întinse coarda şi elibera o săgeată în inima ursului. După aceea, ieşi pe pajistea ruginită de frunzele cu licăr de aramă ale toamnei. răsuflă din greu după fierbinţeala luptei şi, zâmbind cu mulţumire, încălecă şi plecă pe calea ȋntoarsă. Ducea tolba cu săgeţi şi arcul.
Arcul despre care se ştie că Ştefan cel Mare al Moldovei nu s-a mai despărţit pâna la moarte.
Modrescu Delia Maria – Premiul II
Clasa a IV-a C, Şcoala Gimnazială ,,Mihai Eminescu”, Ploiești
