Sabie de cavalerie, secolul al XIX-lea
Cel mai vechi autor care a descris armele ofensive şi defensive romane a fost Polybe (cca. 208 – cca 120 î.Hr.).
La început este foarte probabil ca Romanii, Grecii, Etruscii să fi folosit la fabricarea tuturor armelor numai bronzul. Pe vremea lui Polybe bronzul era folosit doar la confecţionarea căştilor, scuturilor şi armelor defensive. Armele ofensive erau toate din fier sau placate cu fier. Sabia este o arma albă cu lama dreaptă sau curbată cu un singur tăiş şi este considerată armă de împungere. De-a lungul timpului, săbiile au evoluat atât din punct de vedere estetic cât şi funcţional, spre finele secolului al XVIII-lea apărând săbii cu mecanism de dare a focului. Astfel, au făcut epocă săbiile cu lama de Toledo, Sevilla şi Solingen. Săbiile de ofiţeri au lama decorată, garda mai fin lucrată şi elemente de identificare ale fabricantului, iniţialele regimentului sau cifrul suveranului.
DESCRIERE:
Lungimea totală a piesei este de 1000 mm şi lăţimea maximă de 280 mm.
Sabia este compusă din: capul mânerului, mâner, gardă şi lamă.
Capul mânerului este din bronz turnat şi are un ornament stilizat.
Mânerul este confecţionat din lemn de nuc.
Garda este din bronz turnat decorată cu motive florale incizate şi se încheie cu un ornament pliat spre cantul lamei sub formă de floare.
Lama este din fier, cu un tăiş ce se subţiază spre vârf şi cu o nervură mediană.
Pe lamă, în zona mânerului apar două iniţiale «R .D», un poinson sub forma unui scut şi marcajul fabricantului WERMANEUHAUS-SOLINGEN.
JURNAL DE RESTAURARE:
Degresarea sabiei cu diluant pentru îndepărtarea prafului, murdăriei;
Demontarea sabiei în părţi componente: lamă, gardă, mâner, capul mânerului;
Degresarea cu acetonă a tuturor pieselor componente;
– Spălarea sub jet de apă plus 1‰ detergent neionic de tip Romopal.
– Curăţarea şi conservarea mânerului din lemn.
– Imersia lamei din oţel în băi repetate cu citrat de sodiu 15% şi a componentelor din bronz în soluţie de complexon III 0,1n cu pH corectat 9-10.
– Spălarea sub jet de apă pentru a îndepărta soluţia în care au fost imersate piesele şi produşii de coroziune rezultaţi în urma atacului.
– Perieri mecanice succesive cu lână de oţel, baton din fibră de sticlă şi freze metalice diamantate, pentru îndepărtarea produşilor de coroziune punctiformi depuşi în cratere mai adânci (pe lamă şi gardă), până la îndepărtarea totală a produşilor de coroziune existenţi.
– Spălarea abundentă sub jet de apă a tuturor pieselor componente.
– Neutralizarea pieselor componente prin imersia repetată în apă distilată.
– Uscarea pieselor în acetonă şi alcool etilic, urmată de uscare liberă pe hârtie de filtru.
– Conservarea pieselor prin aplicarea unei pelicule de lac incolor şi uscarea liberă pe hârtie de filtru.
– Remontarea pieselor componente prin asamblarea lor.
– Conservarea suplimentară cu ulei siliconic.
Restaurator metal,
Andrei GHEORGHIEVICI