O întâlnire neașteptată
De obicei seara, înainte să adorm, îmi place să citesc despre evenimente din trecut și despre personalități istorice remarcabile. În seara aceasta a fost diferit. Le spun părinților noapte bună și mă cufund în patul meu pufos. Pe geam se strecoară sunetele nopții. Am luat în mână o carte veche și misterioasă, pe care tocmai am găsit-o în biblioteca bunicii.
După ce citesc câteva rânduri, mă simt mai amețită ca niciodată. Toate rândurile se învârt și se strâng într-un ghem, fiind trasă parcă într-o altă lume. Când mi-am revenit, mă aflam într-o bibliotecă mare, cu cărți de piele gravate cu litere de aur. Se pare că sunt într-un palat! Afară îmi dau seama că este un castel cunoscut: Castelul Peleș. Tocmai ce l-am vizitat vara aceasta împreună cu părinții mei. De data aceasta totul era însă diferit. Oamenii erau îmbrăcați în haine elegante, iar atmosfera era plină de poveste. Intru din nou înăuntrul castelului într-o cameră plină de rafinament și eleganță. Aici am zărit o doamnă îmbrăcată într-o minunată rochie cusută cu fir de mătase, aur și argint.
— Bună ziua! spun eu cu sfială.
— Bună, domnișoară! Te văd puțin nedumerită… eu sunt Elisabeta, regina României și stăpâna acestui castel.
— Adevărat? Sunteți Regina Elisabeta? Este o onoare să vă cunosc!
— Da, eu sunt! mi-a răspuns ea cu o voce melodioasă. Te pot ajuta cu ceva?
— Dacă nu vă supărați, aș vrea să vă cunosc mai bine.
— Mi-ar face mare plăcere!Pentru aceasta trebuie să îți prezint și câteva dintre camerele din castel. Ah, am și uitat! Mă pregăteam să mă întâlnesc cu George Enescu. Hai, vino după mine!
Am intrat într-o cameră foarte frumoasă din care se auzea sunetul melancolic al unei viori. Totul părea că prinde viață sub magia muzicii. Am aflat în acele momente că Regina Elisabeta era o mare compozitoare de muzică clasică. Apoi am intrat într-o sală unde am zărit un pian, o harpă și o vioară.
— Vai, ce frumos! Și mie îmi place să cânt! Studiez pianul de aproape doi ani, am spus eu.
— Minunat! Aici îmi compun muzica, dar din păcate nu te pot lăsa să cânți deoarece aș vrea să terminăm vizita înainte de plimbarea zilnică prin curtea castelului. Să mergem mai departe!
Intrăm într-o sală mare, asemănătoare cu cea de la teatrul din orașul nostru.
— Aici eu țin concertele la pian, la care sunt invitați toți muzicienii și compozitorii renumiți din țară și din Europa.
Următoarea cameră a fost cea mult îndrăgită de regină, unde își găsea liniștea și inspirația pentru picturile ei, ce reflectau dragostea pentru natură și țară. După ce am trecut prin alte câteva camere, am început să mă îngrijorez gândindu-mă cum mă voi întoarce acasă. Am descoperit apoi că regina avea aceeași pasiune ca mine, cititul. Am ajuns în cele din urmă în camera din care a început toată aventura, biblioteca. Razele soarelui care pătrundeau prin vitraliile viu colorate dădeau locului acesta un farmec aparte, care a trezit în mine o emoție puternică.
Deodată văd pe un fotoliu cartea mea și o deschid. Mă trezesc înapoi în camera mea, înconjurată de cărțile mele preferate. Ce experiență minunată! Aventura aceasta o voi păstra în suflet și nu o voi uita niciodată!
Barbu Teodora – Premiul I
clasa a IV-a A, Școala Gimnazială ,,Sfântul Vasile’’, Ploiești