Adresa: str. George Enescu, nr.1, oraș Vălenii de Munte, județul Prahova
tel.: +40244 280 861
e-mail: muzeuliorgavaleni@yahoo.com
muzeuistorieprahova@gmail.com
Șef secție: muzeograf Mihaela Voicea
Inaugurat la 31 octombrie 2002, Muzeul de etnografie al Văii Teleajenului funcţionează în clădirea anexă a Şcolii de Misionare Morale şi Naţionale „Regina Maria”, înfiinţată de Nicolae Iorga în anul 1922. Imobilul, cu parter şi etaj, a fost proiectat de arhitectul Constantin Cihodarin, la cererea profesorului Nicolae Iorga şi construit în anul 1923, în stil specific zonei subcarpatice.
Muzeul ocupă etajul clădirii, împărţit în trei săli de expoziţie; structura tematică este axată pe ilustrarea zonei etnografice a Văii Teleajenului, prezentând principalele aspecte care definesc specificul local, ocupaţii şi meşteşuguri tradiţionale: agricultura, creşterea animalelor, ţesutul, fierăritul, prelucrarea lemnului.
Prima sală prezintă instrumentarul folosit premergător ţesutului: furci de tors, fuse, vârtelniţe, mosoare şi urzitoare, apoi războiul de ţesut care încheie linia tehnologică de prelucrare textilă, transformând firul în produs finit; scoarţe, ştergare lăicere, costume cu câmpuri decorative inedite, în care se îmbină folclorul cu geometricul într-o cromatică vie: roşu, verde, galben.
Sala a doua reuneşte obiecte folosite la stână: şiştare pentru muls, linguri de jitniţă, crintă pentru scurs zerul la caş, putinei de unt, tipare de caş cu ornamente geometrice lucrate în tehnici arhaice, cu dalta şi cuţitul.
În ultima sală de expunere sunt reconstituite două ateliere: de fierărie şi tâmplărie, cu întreg instrumentarul folosit de meşteri: cleşte, filiere, ciocan, baros, şubler, metru, sfredele, foale, strung de lemn, tocilă, bardă, sugerând meşteşuguri de veche tradiţie în zona Văii Teleajenului.
Exponatele, uneltele, piesele de mobilier (lăzi de zestre, blidare, ladă de dus mâncarea la câmp, lădiţă pentru acte, dulăpior etc.) costumele de lucru şi de sărbătoare din Breaza (Prahova), datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, sunt eşantioane ale producţiei locale ce relevă măiestria meşterilor populari din trecut.
