Muzeul „Casă de târgoveț din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea” Ploiești

Adresa: str. Democraţiei nr. 2, Ploieşti, județ Prahova

tel: +40244 529 439

Coordonator: muzeograf Bogdan Voicu

„Fosta casă a negustorului Hagi Prodan din Ploieşti este un exemplar foarte valoros şi rar, dacă nu chiar unicul care ni s-a păstrat, de acest tip de arhitectură civilă orăşenească” afirma arhitectul Grigore Ionescu într-o lucrare din anul 1982.

De istoria acestui edificiu arhitectonic se leagă şi începutul muzeografiei prahovene, datorată propunerii din anul 1915 a arhitectului Alexandru Zagoritz, de realizare în acest imobil a unui Muzeu Istoric al Prahovei. În anul 1919, la iniţiativa unui comitet format din personalităţi politice şi culturale prahovene, lua fiinţă acest muzeu, al cărui patrimoniu cuprindea piese adunate de pe întreg teritoriul judeţului.

Profesorul Nicolae Simache readuce în anul 1953 circuitului muzeistic această locuinţă, ca secţie a Muzeului regional de istorie Ploieşti – „Casa Hagi Prodan”, prin încercarea de reconstituire cât mai fidelă a interiorului cu piese originale aparţinând urmaşilor negustorilor dar şi cu alte obiecte din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Din punct de vedere arhitectural, planul construcţiei s-a bazat pe unul dintre tipurile vechilor case româneşti, cu patru încăperi de o parte şi de alta a unui vestibul, terminat cu sacnasiu construit în formă poligonală. În interior de jur împrejur, sofale pe care se găsesc perne înflorate, măsuţe intarsiate cu sidef şi vase de ars mirodenii. Din imaginea ideatică a unui interior de cămin, nu lipsesc ciubucele şi narghilele, ce se aduceau gata aprinse pentru a fi servite împreună cu dulciurile şi cafeaua cu caimac. Intimitatea spaţiului e completată cu decoraţiunile pereţilor pe care se odihnesc chilimuri şi arme de foc de secol XIX, dar şi cu plafonul impunător realizat parcă cu mult prea multă migală din şipculiţe de lemn. Sufrageria, se dezvăluie ca o adevărată revelaţie: într-un pătrat de scânduri se adânceşte în formă octogonală tavanul propriu-zis, împărţit geometric cu un profil sculptat care radiază din mijloc către laturi formând multe şi variate tăblii, reprezentând o realizare de excepţie a meşterilor vremii. Celelalte obiecte de mobilier, masa şi scaunele, sunt concepute într-un stil florentin. Mariţa, soţia lui Hagi Prodan şi ginerele lor, zugrăviţi de pictori anonimi, aşteaptă parcă şi ei măsurarea timpului. La loc de cinste se află o icoană de mari proporţii, lucrată în ulei pe pânză; adusă de către hagiu de la Ierusalim în urma pelerinajului, pictura aşezată pe peretele de miază-zi, luminează camera. Bucătăria, aşezată extrem de precis în arhitectura casei, între sacnasiu şi sufragerie, poartă şi ea amprenta vremurilor apuse. Chiar şi în bucătărie se observă puternica influenţă turcească, redată atât de obiectele aflate în cameră dar şi de utilitatea lor; ibrice pentru cafea la nisip, sinii din alamă pentru baclavale, căldăruşe, tingiri mari, râşniţa de cafea, piuliţa şi mojarul, talerele de argint şi fructierele.

Dormitorul impresionează prin patul frumos modelat cu stâlpi sculptaţi în torsadă pe care este etalată o cuvertură cu broderii preţioase. Încălzitorul de pat este şi el prezent. Deasupra patului o galerie de lemn, lucrată prin intarsie cu sidef. Camera este plină de obiecte de cult: icoana pictată pe lemn, cădelniţe şi cartea

de rugăciuni de la căpătâiul patului. Corpul de iluminat din cameră, o piesă extrem de rară, de factură orientală, este confecţionată din alamă bătută, traforată şi cizelată. Pe întreaga latură de miază-zi a casei, este aşezat ceardacul, folosit ca dormitor de vară în nopţile pline de arşiţă.

Expoziţia actuală, vernisată la 18 iunie 2005, doreşte să fie o mărturie preţioasă a uneia din trăsăturile caracteristice epocii de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea.