Mihai Viteazul la Călugăreni
Într-o seara, îi propun fratelui meu să ne jucăm împreună un joc istoric. Eu vroiam să fiu Mihai Viteazul , conducătorul oastei românilor, iar el să fie Sinan Pașa, aflat în fruntea turcilor. Acceptăm ambii aceasta provocare și începem să povestim despre bătălia de la Călugăreni , începută în august 1595.
Pe drumul ce leagă Giurgiu de București, trece apa Neajlovului. Aceasta formează o baltă de nămol și mocirlă între dealurile care-l înconjoară. Un drum îngust și un pod de lemn pe care poate să treacă doar un car se află fix aproape de baltă. Eu, Mihai Vodă, am hotărât să ii înfrunt pe turci cu armata mea formata din 16.000 de ostași. Eram speriat de oastea fratelui meu, Sinan Pașa ,care era mult mai numeroasă. Am ales ca loc Vadul Călugărenilor unde sa ii nimicim pe turci.
In seara dinaintea marii bătălii, mi-am chemat la sfat toți comandanții oștirii mele si le-am zis:
-Oștenii mei, v-am chemat la sfat pentru a pregăti lupta de mâine!
-Să trăiți, Măria Ta! Au răspuns toți în cor.
-Ioane, tu cu băieții tăi să vă ascundeți în pădure!
-Am înțeles, Măria Ta!
-Gheorghe, tu cu ai tăi vei sta pe malul stâng! Nicolae, tu pe malul drept!
-Să trăiți, Măria Ta! Au spus toti în cor.
-Oștenii mei, mâine ne așteaptă o lupta grea. Vreau să luptăm ca niște lei și să nu-i lăsăm pe turci să ne transforme țara în pașalâc turcesc. Eu am încredere în voi și vă promit că o să vă conduc în luptă cu toată puterea mea.
Eu eram conștient că oastea mea era foarte mică și aveam puține arme și doar câteva tunuri si ne aștepta o luptă destul de grea. In același timp mă bazam pe vitejia și destoinicia oamenilor mei pe care ii conduceam. Fratele meu, cu oastea, încerca cu tacticile lui să captureze toate tunurile noastre și să ocupe podurile Neajlovului. Nu l-am lăsat prea mult să triumfe, iar când soarele era la miezul zilei, m-am avântat ca un leu pe pod cu sabia ridicată, cu toată oastea după mine. Otomanii au început să cadă ca spicele, secerați cu paloșul de oastea mea nu foarte numeroasă. Foarte mulți dintre ei s-au înecat în mlaștini.
Am ieșit biruitor în această luptă, chiar daca a trebuit să închei pace cu sultanul în 1597 ca sa îmi pot reface oastea si să mă pregătesc pentru apărarea independenței țării.
Am dat mâna cu fratele meu si prin aceasta experiență a jocului nostru am învățat ca poți câștiga chiar și cu oameni puțini dacă îți aduni toate puterile si urmărești același scop : SĂ ÎNVINGI!!!
Mihai Ștefan Andrei – Mențiune
clasa a IV-a, Școala Gimnazială comuna Bătrâni, județul Parahova
