Libertate cu orice preț – poveste câștigătoare din Concursul Național de Scurte Povestiri „Vreau să povestesc”

0
62
Libertate cu orice preț
18 martie 1805
Vântul adia ușor printre străzi și case, răspândind mireasma copacilor înfloriți. Soarele încălzea orașul dând vestea că primăvara a renăscut, parfumul ei de fericire făcându-i pe oameni să mișune în mica urbe. Negustorii își etalau mărfurile lor în târg iar mușterii nu întârziau să apară.
Într-o cameră dintr-o casă cochetă de lângă centrul Bucureștiului se auzi un scâncet de copil pe care tatăl îl ținea ca pe o bijuterie prețioasă în brațele protectoare. Copila avea câteva săptămâni, ochii albaștri pătrunzători și un zâmbet gingaș. Privind-o cu dragoste, tatăl îi șopti micuței:
-Ana, ești specială și văd în ochii tăi curaj și putere. Fi tare și îndeplinește-ți idealurile oricât de greu ar fi. Luptă întotdeauna pentru libertate și prețuiești-o mai mult ca pe tine însuți.
30 mai 1817
Condeiul înșira nestingherit cuvinte pe foile imaculate. Fetița îl mânuia cu iscusința la biroul din cameră. Ana primise un jurnal de la tatăl ei chiar în ziua sărbătoririi celor doisprezece ani. Dintre toate darurile, pe acesta îl prețuia cel mai mult deoarece părintele îi lăsase o dedicație pe prima pagina : ”Ai fost creată cu un scop pe care trebuie să-l duci la bun sfărșit. Nu renunța niciodată să lupti pentru libertate.” În acel jurnal de neprețuit, Ana avea să își așterne gândurile ,bucuriile dar și idealurile ei .
15 octombrie 1817
Tatăl Anei deținea o cafenea în centrul Bucureștiului. În fiecare zi, după școala, copila mergea acolo pentru a le servi clienților cafea, ajutând astfel afacerea familiei.
-Ana, cred că ți-ai terminat treaba aici. E timpul să-ți faci lecțiile, spuse tatăl.
16 octombrie 1817
A doua zi dimineață, clopoțelul sună iar elevii își luară grăbiți locurile în bănci.
-Astăzi am avut de pregătit o compunere cu titlul „Idealul meu” , spuse dascălul .
-Aș vrea să citesc eu prima, spuse Ana entuziasmată.
-Te ascultăm. Liniște, elevi!
-Fiecare om are un ideal pentru care luptă, crede și supraviețuiește. Idealul reprezintă cea mai mare aspirație a unui om ,iar pentru acesta se duce o luptă crâncenă deseori fiind implicat sacrificiul. Idealul meu este să lupt pentru libertate, aducând o schimbare în această lume întunecată, spuse cu hotărâre Ana.
-Ce baliverne! Tot ce ai putea să faci este sa schimbi ceștile de la cafeneaua tatălui tău… asta chiar ar fi o schimbare, râse sarcastic o colegă.
-Idealul meu este o realitate în devenire pentru că asta mi-a fost predestinat, afirmă cu tărie Ana în timp ce se auzeau râsetele elevilor.
19 iunie 1848
-Totul este pierdut, Ana! Boierii conservatori ne-au trădăt și au arestat guvernul revoluționar.
-Vor să-și restaureze vechiile principii politice. Nu le pasă ca oamenii de rând cer libertate protestând pentru o refomare interna a țării…..
– Mulțimea este descurajată, nu mai putem continua, spuse Nicolae resemnat. Nu înțelegi asta?
-Nu, Nicolae. Nu voi renunța atât de ușor la idealul meu. Am promis tatălui meu că voi lupta pentru libertate și nu îmi voi încălca cuvîntul dat, spuse Ana hotărâtă .
-Dar el a murit…. nu va mai ști. Dacă incerci sa faci ceva, îți poti risca viața. Nu pot trăi fără tine, draga mea soție.
-Nu îmi pot dezamăgi tatăl … sunt gata să mor dacă este nevoie pentru că vreau libertate cu orice preț, zise Ana ieșind val-vartej din casă, lăsându-și soțul cu ochii în lacrimi.
”Dacă vrem să fim liberi nu trebuie să ne fie frică de moarte”, își spuse Ana fugind spre podul Mogoșoaia, loc în care se găsea încă mulțimea adunată să protesteze. .
-Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvați libertatea!, strigă Ana din toate puterile.
Oamenii erau debusolați și fugeau care încotro, dar la vederea Anei și înflăcărați de cuvintele ei au decis să nu renunțe la luptă. Poporul prinde noi puteri, datorită Anei și iau cu asalt palatul domnesc, eliberând guvernul prizonier. Ana Ipătescu a demonstrat curaj, susținând Revoluția de la 1848, parte a revoluției europene din același an, expresie a procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței naționale.
30 septembrie 1848
Toamna răscolea frunzele din cimitirul de la marginea orașului. Ana privea încremenită de durere mormântului tatălui ei.
-M-ai invățat de mică să nu renunț la idealul meu, luptând pentru libertate. Acest foc l-am ținut în inima mea datorită ție, dragă tată. Ți minte atunci când mi-ai dăruit acel jurnal la împlinirea celor doisprezece ani? M-a ajutat să-mi aștern gândurile și să nu uit niciodată dragostea necondiționată din ochii tăi. A venit timpul să ți-l dăruiesc ție !
Cu ochii in lacrimi și mâna tremurândă, Ana așeză jurnalul pe mormânt, iar vântul il răscoli până la ultima pagină pe care era scris:
„Libertatea are o doză de entuziasm care face omul să se ridice deasupra naturii sale și să acționeze cu eroism și curaj. Cel care a trăit fără ideal a trăit degeaba! Ana Ipătescu”.
Matei Mendy Daria – Mențiune
clasa a V- a, Colegiul de Artă ,,Carmen Sylva”, Ploiești

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.