Adresă: strada Neagoe Basarab, comuna Drajna de Sus, județul Prahova
Tel./fax: +40244 522 656, +40244 514 437
Castrul roman este situat în sud-estul Drajnei de Sus, pe platoul dealului Grădiştea, la altitudine de 475m, separat pe linia nord-sud de valea râului Drajna şi pârâul Ogretin. Castrul intră în literatura de specialitate după 1888, prin publicarea de către Gr. Tocilescu a unor serii de ştampile cu numele unităţilor militare cantonate acolo. Meritul descoperirii castrului îi revine lui M.D. Bazilescu profesor la Drajna. În anul 1883 acesta înştiinţa Ministerul Instrucţiei Publice despre descoperirile făcute în cursul muncilor agricole, materiale pe care le va preda Muzeului Naţional de Antichităţi.
Grigore Tocilescu face săpături în anul 1888 de mică amploare, în zona hypocaustului, rezultate ce vor fi publicate. Grigore Tocilescu a realizat cateva sondaje și a descoperit cărămizi și țigle cu ștampilele legiunilor I Italica, V Macedonica, XI Claudia și a cohortei Commagenorum.
M.D. Brazilescu va publica la rândul său o notă în Marele Dictionar Geografic al României.
În 1932 Constantin Daicoviciu publica o serie de ștampile din material aduse de M.D. Bazilescu. Cercetări de suprafață a realizat și M. Al. Baracilă.
Primele cercetări sistematice au fost efectuate în anii 1939-1940 de către profesorul Gheorghe Ștefan. S-a constatat că acest castru are formă dreptunghiulară cu dimensiunile 176x200m, că exista un singur strat de dărâmături. Alături de obiectele specifice, au fost descoperite și monedele, cele mai recente fiind din anul 116-117 din ultimii ani de domnie ai împăratului Traian.
În urma săpăturilor arheologice reîncepute în anul 1992, în incinta castrului s-au descoperit numeroase cărămizi cu ștampile care atestă prezența unor trupe romane precum: Cohors I Flavia Commagenorum, pomenită și într-o diplomă militară din anul 105 p.Chr. printre trupele provinciei din sudul Dunării; precum și trei detașamente din legiunile I Italica staționate la Novae (Sistov), V Macedonia staționată la Troesmis (Iglita) și XI Claudia Pia Fidelis staționată la Durostorum (Silistra). După monedele descoperite aici, castrul a funcționat numai în timpul domniei împăratului Traian și avea sarcina supravegherii populației băștinașe. Urmele ceramice dovedesc prezența unei populații getice după părăsirea castrului de către trupele romane în urma retragerii aureliene. Cercetările arheologice din anul 1992 sunt primele efectuate aici după cercetările profesorului Gheorghe Ștefan din anii 1939-1940. Rezultatele campaniilor din anii 1992-1996 au adus dovezi asupra fazelor de construcție a clădirilor din interiorul castrului. La aceste cercetări au participat Vlădescu M. Cristian, Zahariade Mihail, Dvorski Traian, Teodorescu Victor, Marinela Peneș.
Prima fază de construire, val de pământ și palisade (Drajna de sus I) este construită probabil în toamna-iarna anului 101 p. Chr., și a durat până la sfârșitul celui de-al doilea război daco-roman. Dimensiunile castrului în aceasta fază rămân încă necunoscute. Cea de-a doua fază de construcție (Drajna de Sus II) este reprezentată de un zid dublu de piatră ce avea dimensiunile 185X190m, și a funcționat în perioada 106-117/8 p. Chr. În anul 1994 a fost cercetată poarta de nord a castrului (poarta decumana), iar în apropierea ei au fost identificate 2 cuptoare de olar. În campanile desfășurate aici în perioada 1992-1996, au fost cercetate cateva zone de pe suprafața castrului care au scos la lumină numeroase edificii din interiorul castrului printre care putem enumera: clădiri cu instalație cu hypocaust care aveau țevi din lut (olane) de încălzire inserate în pereți, o piscină etc. În apropierea castrului se afla o așezare a dacilor liberi.
Construirea castrului de la Drajna de sus este legată probabil de acțiunile lui Laberius Maximus în zona, desfășurate în cursul primului război daco-roman (101-102) și care aveau ca obiectiv fructificarea victoriei obținute anterior de romani în provincia Moesia Inferioară, cu prilejul atacurilor combinate ale dacilor și ale roxolanilor. Laberius urmărea prin aceste operațiuni atât destrămarea alianței dintre daci și roxolani, prin înfrângerea acestora din urmă, și implicit transformarea lor în popor clientelar Imperiului Roman, cât și împiediacrea unei concentrări de forțe din partea dacilor pe frontul principal de război. Acțiunile lui Laberius Maximus la nordul Dunării s-au desfășurat în toamna anului 101, romanii neavând probabil timp necesar încheierii operațiunilor din cauza venirii iernii, care a adus cu sine necesitatea construirii de castre. Odată cu venirea primăverii, Laberius lasă in castrele construite mici garnizoane, se deplasează pe Olt și ajută ulterior la desfășurarea ofensivei romane spre Mureș și mai apoi în valea Streiului.
Castrul de la Drajna de Sus, alături de cele de la Mălăiești și Pietroasele a servit asadar ca adăpost armatelor lui Laberius Maximus în timpul iernii din 101-102, urmând ca în primavera anului 102 să reprezinte baza operațiunilor desfășurate de acesta la nord de munți. După încheierea păcii castrul roman de la Drajna de Sus rămane ocupat de Cohors I Commagenorum. De altfel, Muntenia și toată partea răsăriteana pâna la hotarul cu roxolanii, sunt anexate provinciei Moesia Inferior. Castrul de la Drajna de Sus a fost utilizat de romani probabil până în anii 117/118 p. Chr.
Castrul roman se află situat la sud-est de satul Drajna de Sus pe dealul Grădiștea. Așa cum a fost remarcat în literatura istorică pe baza dovezilor epigrafice și numismatice, castrul roman de la Drajna de Sus a aparținut provinciei Moesia Inferior care a fost extinsă la nord de Dunare între anii 101-117/8 p. Chr. În această perioadă, castrul roman de la Drajna de Sus pare să fi fost cea mai mare bază militară romană situată strategic pe deal, controlând astfel căile de acces în vale. Rolul său principal este în legătură directă cu castrele de la Mălăiești, Târgsoru Vechi și Voinești, împreună cu care făcea parte dintr-un sistem de apărare în primele decenii ale secolului al-II-lea p. Chr, prin care controlau trecerea din și spre sud-estul Transilvaniei prin trecătorile muntoase.
Situl arheologic de la Drajna de Sus este înscris pe Lista Monumentelor Istorice din anul 2004, publicată în Monitorul Oficial numărul 646 bis, din 16 aprilie 2004. Are codul PH-I-s-B-16174.