Adresa: Vălenii de Munte, str. George Enescu, nr. 1

tel./fax: 0244 280 861

e-mail: muzeuliorgavaleni@yahoo.com

 

Program de vizitare:

 

Şef secţie: muzeograf  Claudia Giannotti

 

 

În toamna anului 2001, după mai mulţi ani de la elaborarea proiectului tematic, au început lucrările de organizare a Muzeului de Etnografie al Văii Teleajenului. Muzeul funcţionează în sediul refăcut al clădirii anexe a “Şcolii de misionare”, şcoală înfiinţată de Nicolae Iorga în anul 1922.
Valea Teleajenului are un fond folcloric extrem de bogat şi variat. Căile comerciale prin care se realizau schimburile de mărfuri între Transilvania şi Ţara Românească au atras oameni veniţi din diferite regiuni geografice, încât cu timpul în această regiune, s-a realizat o interferenţă de datini, tradiţii şi concepţii determinând o bogată viaţa spirituală. Una din principalele îndatoriri ale muzeului este permanenta preocupare de a valorifica memoria locurilor, adică punerea în circulaţie publică a tezaurului de mărturii pe care îl deţine.
Muzeul de etnografie al Văii Teleajenului este consacrat unui domeniu tradiţional în care contribuţia românilor este deosebită şi anume acela al ţesăturilor din lână, care, pe lângă caracterul lor funcţional, au avut şi unul decorativ. Expoziţia este structurată în aşa fel încât vizitatorul poate parcurge cu privirea etapele prelucrării tradiţionale. Pentru a uşura munca, pentru a obţine ţesături de calitate şi de mari dimensiuni, războiul de ţesut a fost continuu perfecţionat. Astfel se ajunge la războiul orizontal, cunoscut la noi din secolele X-XII. Având în vedere că ţesutul a fost, vreme îndelungată, un meşteşug casnic prin excelenţă, practicat pentru satisfacerea necesităţilor familiei şi ale unor comunităţi restrânse, specialiştii care au lucrat la deschiderea muzeului au folosit din abundenţă piese de mobilier (lăzi de zestre) şi textile de casă, încercând în acest fel să reproducă cât mai fidel interiorul unei locuinţe tradiţionale. Lăzile de zestre expuse în sălile muzeului sunt ornamentate. Atenţia de care s-a bucurat se datorează în primul rând faptului că, lada destinată fetei de măritat este principala mobilă, ce o va însoţi în noul ei cămin. Pentru Valea Teleajenului este caracteristică compoziţia ornamentală strict geometrică, cu motive liniare dispuse pe panoul frontal, cât şi pe capac.
Păstoritul din zonele înalte ale Văii Teleajenului nu a format obiectul unor cercetări ample şi amănunţite dar avem totuşi suficiente date pentru a afirma că păstoritul a fost practicat intens în această zonă; specialiştii muzeului au realizat o parte importantă a unei stâne şi anume: fierbătoarea – în care stătea baciul şi se prepara caşul – şi gurile strungii prin care intrau oile la muls.
În societatea tradiţională locuitorii comunităţilor rurale au avut şi au încă două tipuri de ocupaţii: primare (agricultura, creşterea animalelor, pomicultura şi viticultura) şi secundare (vânătoarea, pescuitul, albinăritul, exploataţia pădurii, mineritul, meşteşugurile tradiţionale). Pentru a avea o reprezentare cât mai obiectivă a structurii ocupaţionale în zona Văii Teleajenului, Muzeul de Etnografie are în structura sa reprezentate majoritatea acestor ocupaţii. Odată cu deschiderea sa, care a avut loc în data de 30 octombrie 2002, Muzeul de Etnografie al Văii Teleajenului face parte din familia marilor muzee de etnografie din ţara.

Bogdan Voicu

Adresa: Vălenii de Munte, str. George Enescu, nr. 1

tel./fax: 0244 280 861

e-mail: muzeuliorgavaleni@yahoo.com

 

Program de vizitare:

 

Şcoala de Misionare Naţionale “Regina Maria” a fost inaugurată la 19 august 1922 în prezenţa Reginei Maria care acordase patronajul său noii instituţii. Şcoala a funcţionat în “nişte case vechi boiereşti, puse la dispoziţie pentru acest scop de banca Almăşanu, căreia Cihodariu (arhitectul) i-a clădit alături un alt sediu” (N. Iorga “O viaţă de om”).

În acel “alt sediu” au fost instalate sala de cununii şi sala de mese. Clădirea datează din secolul al XIX-lea. Fondurile băneşti au fost strânse datorită unui apel lansat în cursul anului 1921 şi a unei liste de subscripţie. De la românii din America au venit 2.000 de dolari.
Tinerele învăţătoare, alese din cele mai bune din toate regiunile ţării şi din toţi locuitorii ei (românce, săsoaice, şi unguroaice) erau educate în spirit nou, pedagogic, ştiinţific şi patriotic timp de un an. Misionarele formau la sate un nou suflet românesc.
Astăzi clădirea adăposteşte o expoziţie de artă religioasă ce continuă ideea unui alt aşezământ cultural – Muzeul de Artă Religioasă înfiinţat de Nicolae Iorga la Vălenii de Munte în 1923 şi pus sub îngrijirea elevelor Şcolii de Misionare.

Expoziţia cuprinde în cele patru săli exponate de valoare deosebită începând cu icoane pe lemn din secolele al XVII-lea – al XIX-lea, sfeşnice din argint şi alamă, cruci de mână din lemn şi metal, cruci pectorale, veşminte preoţeşti (mitră, jelon, mânecuţe, epitrahil, bederniţă, brâu), acoperitoare de potir din secolul al XIX-lea, potire din argint aurit, călimări de brâu, cărţi vechi bisericeşti, scoarţe din lână, candele. Obiectele au fost realizate de ateliere autohtone cu influenţă grecească, rusească, occidentală şi orientală.
O cameră este destinată prezentării patrimoniului local, obiecte din secolele al XVIII-lea – al XX-lea cuprinzând: icoane pe lemn, carte bisericească, potire, vase de cult, chivot de mănăstire. Acest patrimoniu aparţine Bisericii “Mănăstirea” Văleni şi este păstrat în custodie de muzeul nostru.

Doina Popescu

Adresa: Vălenii de Munte, str. George Enescu, nr. 3

tel./fax: 0244 280 861

e-mail: muzeuliorgavaleni@yahoo.com

 

Program de vizitare:

 

Şef secţie: muzeograf Claudia Giannotti

 

 

Muzeul Memorial “Nicolae Iorga”, aşezământ cultural ce păstrează amintirea savantului Nicolae Iorga, este situat în centrul istoric al oraşului, şi împreună cu Muzeul de Artă Religioasă şi Muzeul de Etnografie al Văii Teleajenului formează un adevărat centru cultural. De 100 de ani, Vălenii de Munte a fost asociat cu numele neasemuitului istoric Nicolae Iorga. Numeroase şi trainice fire l-au legat pe profesor de micul orăşel de munte, localitate al cărei nume “abia îl aflai din pagini de cronică”.

Începutul unei asemenea legături s-a petrecut în vara anului 1907, când Iorga păşeşte pentru prima dată aici, fără să fi crezut că se va stabili şi că acest loc va fi prielnic gândului şi lucrului. Deşi născut la Botoşani în noaptea de 5/6 iunie 1871, viitorul mare savant şi-a petrecut la Vălenii de Munte, mai bine de 30 de ani. A avut şi motive să se statornicească. “Era aici – scrie el – o pace, o bună înţelegere românească…..care te cucereşte îndată”. Izvor de linişte şi cugetare, Văleniul i-a fost totodată şi locul în care şi-a clădit o parte din impresionanta sa opera.  

De altfel, polivalenta lui activitate însumează un greu egalabil record. A publicat 1250 de cărţi şi broşuri, a ţinut sute de conferinţe, a descoperit mii  de documente pe care le-a valorificat cu iscusinţă, a ctitorit lăcaşe de cultură, atât în ţară cât şi-n străinătate, a impresionat întreaga suflare românească prin pledoariile sale înflăcărate, a uimit pretutindeni cu uriaşa sa memorie sau prin scânteietoarea inteligenţă creatoare, prin adânca şi fascinanta putere de a aprinde flacăra unor timpuri demult apuse.

Casa în care a locuit cu familia şi a creat o parte consistentă a edificiului nemuririi sale, a fost construită de polcovnicul Panca şi atestată documentar în 1833. Nicolae Iorga cumpără casa de la urmaşii polcovnicului in 1908, asistă şi supraveghează renovarea ei.
De la intrare, vizitatorul este întâmpinat de o poartă masivă din lemn, străjuită de doi stâlpi din cărămidă, văruiţi în alb. Imediat, o curte largă se deschide şi calci pe pietre de râu. Un spaţiu verde, ca o gradină, înconjoară casa prevăzută cu prispa înaltă şi cu intrare laterală. Câteva trepte duc către calea de acces. Stâlpii din lemn, cu capiteluri ornate, conturează o linie ondulată, sprijinind acoperişul din ţiglă. De la înălţimea pridvorului poţi privi bustul savantului turnat în bronz de sculptorul Oscar Han, dominând cadrul cu privirea energică.
La intrarea în locuinţă, pe o placă de marmură stă scris “Această casă în care au muncit, s-au bucurat şi au suferit Nicolae şi Ecaterina Iorga”.
In interior, ansamblul exponatelor evocă personalitatea marelui savant prin numeroase cărţi, manuscrise, obiecte personale, fotografii, mobilier sau diverse alte documente.
Un hol lung, care desparte biroul de lucru si dormitorul de salonaşul mic şi salonul de primire, te întâmpină cu piese de mobilier rustic dragi profesorului – lăzi de zestre moldoveneşti, scoarţe populare basarabene, două litografii cu Alexandru Ioan Cuza şi Elena Cuza, şi nu în ultimul rând portretul lui Nicolae Iorga pictat de fiica sa, Magda, in 1930. Biroul de lucru rămâne centrul de interes, cu impresionanta bibliotecă, ticsită de volume din aproape toate domeniile ştiinţei şi artei; el deschide cheia înţelegerii marelui cărturar. Pe birou, mapa din piele, călimara de cerneală şi pana de scris, par încă să aştepte venirea profesorului. Sub cristal se află gata pregătită o pagină de manuscris cu titlul “Încredere”, care reţine atenţia prin sensul său etic. “Un singur lucru cerem, şi anume dreptul de a cere oricărui om cinstit şi muncitor din România: Încredere”.
Lângă biroul de lucru se află dormitorul, cu mobilierul lucrat în stil popular de factură orăşenească, la Câmpulung Moldovenesc în 1911, icoane din secolele XVIII-XIX pictate pe sticlă. Salonaşul mic era locul unde Ecaterina Iorga îşi primea oaspeţii. Aici găsim portretul acesteia pictat de Sever Burada în 1925, biroul la care a scris, canapeaua şi fotoliile, o masă joasă, rotundă cu picioarele de mahon.
Salonul mare de primire are aceeaşi notă populară marcată de mobilier şi tapiţerie cu elemente de artă populară românească. Pe pereţii văruiţi în alb sunt etalate tablouri de Nicolae Grigorescu, “Pe Valea Câmpiniţei” şi “Flori de măr” şi Elena Popeea – “Flori roşii”.
În continuarea casei, un hol lung, cu geamlâc, duce spre fostele dormitoare ale copiilor. Aici se pot vedea vitrine cu documente, fotografii, facsimile ce reprezintă momente din activitatea publică a savantului: Preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice, Prim Ministru, Preşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor; sala a doua, ne întâmpină cu costumul de academician pe care Nicolae Iorga l-a purtat la şedinţele solemne ale Academiei Romane; într-una din vitrine sunt expuse fotografii şi documente ce imortalizează secvenţe ale vizitei din 1930 in S.U.A. Nicolae Iorga este surprins de obiectivul aparatului de fotografiat în mijlocul românilor din S.U.A.
Păşind cu emoţie, vizitatorul va descoperi în fiece loc, puţin câte puţin, din fiinţa profesorului şi a omului de excepţie care a fost Nicolae Iorga. Valoarea umană de creator de geniu, radiază din fiecare colţ al casei. Învăluită într-o aură de mister, “la ceasuri adânci din noapte, când toţi se odihnesc, el pare că veghează”.